Tratamentul apelor uzate este o formă de menținere a calității apei din circuitul natural. Deversând apele uzate direct în râuri punem în pericol nenumărate ecosisteme, ecosisteme din care facem și noi parte. Filtrarea și tratamentul apei sunt procese esențiale pentru un mediu sănătos.
Iată cum funcționează o stație de tratarea apelor uzate
Apele uzate, colectate prin rețeaua de canalizare trebuie să ajungă (doar 12% din apele uzate din România ajung la stațiile de tratare, în 2022) în stații de tratarea apelor uzate, de unde trec, mai departe, înapoi în rețeaua de distribuție a apei, pentru reutilizare, și în circuitul natural.
În trecut, apele uzate erau deversate direct în căile navigabile sau în orice altă curgătoare la îndemână. Aceste deșeuri erau diluate natural, iar flora bacteriană naturală avea capacitatea să le consume, transformându-le în dioxid de carbon și alte produse secundare.
Astăzi, cantitatea foarte mare de poluanți și toxicitatea lor depășesc capacitatea naturală de procesare. Cu alte cuvinte, la nivelul în care produce acum material poluant, trebuie să-i oferim naturii o mână de ajutor pentru a-și face treaba. Acest ajutor este oferit în stațiile de tratare a apelor uzate, unde sunt acestea trecut prin cel puțin două etape. Prima este reprezentată de un proces de epurare, în care solidele sunt lăsate să se depună apoi extrase. A doua folosește procese biologice pentru purificare. Uneori, cele două etape sunt comasate într-una singură. În alte cazuri, se adaugă etape suplimentare ajungând la un nivel de filtrare superior în care apa poate fi considerată potabilă.
Prima etapă din stația de tratarea apelor uzate
Pe măsură ce apele uzate intră într-o stație pentru epurare, trec printr-un filtru care reține solidele mari, care pot înfunda instalațiile stației. Următorul pas este camera de nisip, unde solidele suspendate, de mici dimensiuni se depun la fund. Apa rezultată conține materie organică și materie anorganică de dimensiune microscopică. Multe dintre aceste particule sunt eliminate apoi într-un rezervor de sedimentare, unde fluxul de apă este încetinit, permițând particulelor fine să formeze o masă de solide, denumit nămol. Acest nămol este îndepărtat prin pompare și poate fi, la rândul său, utilizat pe post de îngrășământ, depozitat sau incinerat.
Apele produse în urma tratamentului primar nu sunt, totuși, suficient de pure pentru a fi reintroduse în sistem și, de multe ori, nici suficient de pure pentru a fi potrivite deversării în circuitul de apă natural.
Alte opțiuni pentru tratarea apelor uzate
Noii poluanți, precum metalele grele, compușii chimici și substanțele toxice, pun presiune suplimentară asupra sistemelor de tratarea apelor uzate. Coroborată cu cererea mai mare de apă la nivel global, se pune problema creșterii capacității de tratarea apei și îmbunătățirea calității apei tratate pentru a putea fi reutilizată imediat.
Soluții precum pre-tratarea apei industriale sau celei provenite din agro-industrie, filtrarea avansată, utilizarea filtrelor de carbon și osmoza inversă încep să prindă tracțiune și să se impună ca standarde.
A doua etapă din stația de tratarea apelor uzate
Aici sunt utilizate mai ales doua procese:
1. Filtrul de scurgere
Filtrul de scurgere constă într-un pat de pietre și alte materiale pe care masa bacteriană consumă mare parte din materia organică. Ulterior, apa ajunge într-o cameră separată unde este eliminat excesul de bacterii. În prezent, există o tendință mai pronunțată către procesul de filtrare cu nămol activ.
2. Procesul de filtrare cu nămol activ
Procesul de filtrare cu nămol activ are ca rol grăbirea ratei de descompunere a materiei din apă și a fost dezvoltat încă din 1914. Este folosit atât pentru tratarea apelor municipale cât și ale celor industriale. În practică, procesul implică o unitate multi-camerală în care sunt concentrate cantități mari de microorganisme, capabile să descompună materia organică din apă și să elimine nutrienții.
Tratamentul secundar din stația de tratarea apelor uzate reușește să elimine cca. 85% din materia organică din apă.
Concluzii și observații
În ziua de astăzi, o stație de tratarea apelor uzate este supusă multor presiuni, iar capacitatea celor pe care le avem în exploatare este diminuată de creșterea producției industriale și de noile substanțe toxice care ajung în sistemele de canalizare. Noile soluții pentru tratarea apelor uzate pot fi implementate prin legi și prin actualizarea tehnică a stațiilor curente. Cea din urmă va crește costurile de întreținere, filtrele suplimentare fiind necesar să fie schimbate, iar sistemele menținute.
